joi, 22 martie 2012

sărutul secundei ce-a murit

Secunda ce-a murit
m-a sărutat pe gură
și mi-a zis
că sunt o târâtură ...
că n-am știut să o iubesc
intens și decadent,
așa cum numai zânele iubesc,
cu gură lacomă
și ochi deschiși,
cu brațe laț
și degete înfipte-n  trup ...
și-acum s-a scurs
și n-a rămas -
măcar arsura buzelor în timp ...
s-a irosit secunda mea
și ...
drept pedeapsă,
atunci m-a blestemat
să stau închisă un veac
și încă un pic
într-o secundă ce-a murit ...

Un comentariu:

  1. am inceput fara sa vreau sa ma gandesc la simbolurile si semnificatiile a ceea ce scris. spun asta tocmai pentru ca nu obisnuiesc... de obicei iau poeziile ca atare, dar vad ca ale tale ma duc ceva mai mult de atat :)

    RăspundețiȘtergere