,,Recviem pentru un imperiu pierdut,,

Hai să desenăm
așa cum o făceam
când desenam șotroane,
când jocul murea doar când ploua
și mirarea oprea în loc timpul.
Hai să ne privim
ca atunci
când mâncam soare pe pâine
și viața se așternea
printre copaci și prin iarbă
mâncând cireșe verzi.
Hai să ne odihnim
în minutul acela
când furam cireșe
și credeam că
mâine
curge din soare ,
alunecând pe un curcubeu
ce ucide monotonia.
Hai să evadăm din azi,
un minut,
în lumea corcodușelor verzi
și a pietrelor scăpărătoare
cu miros de sulf
și-nserare,
când pietre de moară
încă nu îmi atârnau de picioare...

Ochiul lui RA

Bucăți de mine
plutesc într-o mare de lavă,
mici eisberguri
alcătuind imagini disparate-
secvențe într-un film bicolor.
Trupul meu e făcut din gheață,
dar tu,
tu nu poți să mă topești,
sunt făcută dintr-o gheață extraterestră.
Gheața mea
a căzut
din ochii cei largi ai unei ființe nepământene,
ce m-a plâns,
într-o noapte
machiată
de sufletul meu
arcuit la coada genelor...
O vreme,
am plutit nesăbuită,
amestecându-se bucățile
în irisul cel roșu și incandescent.
Apoi,
m-am alcătuit  într-o bucată,
scurgându-mă temătoare
pe lângă nas
până în gura
străjuită de dinții de câine.
Ai încercat să mă înghiți
dar m-am agățat de nări,
pulverizându-mă
în respirația
ce ți s-a îndesat nesățioasă în plămâni.
Ai vrut să mă scuipi,
dar cum ai putea să îți scuipi
propriii plămâni!?
-O să îți cresc prin piele-
ți-am strigat-
străpungând cu ramuri translucide
învelișul efemer al celulelor!
-Sufletul meu e poezie,
așa că, o te cânt în lacrimi și-n urlet!
-Nu mai plânge,
o să te fac nemuritor!