vineri, 20 aprilie 2012

urletul

M-am nascut in plina isterie ...
- tocmai de aceea,
urletul
m-a urmarit furibund,
infigandu-se adanc in fiinta
si in memoria
urechii mele interne...
- tocmai de aceea,
mereu ma strabat urlete,
alergand haotic
inlauntrul ventriculului drept,
apoi in cel stang,
pentru a se izbi violent
de peretii aortei ...
Uneori ...
ma trezeste noaptea-
un urlet sfasietor
de fiinta
spanzurata
ce se cuibareste in creier
si nu mai vrea sa plece....
Uneori,
mi se pare
ca urletul ma urmareste,
haituindu-ma
cu sunet greu
de vampir infometat ...
îi simt respiratia fetida,
imbibata de sange
si mi-e teama
sa nu ma prabusesc in haul ascutit ...
Urletul este gol
si taios
ca un univers mort,
 ma pandeste la coltul fiintei
undeva, intre gura si gat,
asteptand sa ma stranguleze
cu cuvinte scuipate
si dinti nelumesti...

6 comentarii:

  1. Sunt anumite lucruri pe care nu le poti intelege fara sa le fi trait pe propria piele. Imi pare atat de rau ca ma regasesc in ceea ce scri... Frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa nu iti para rau...eu am invatat sa imi asum tristetea si am inteles ca deja face parte din mine...nu e nimic patologic in ea, insa s-a strecurat in mine de cand eram prea mica, asa ca stiu ca nu o sa ma paraseasca niciodata...si ce e frumos e ca din ea se nasc CUVINTE, ceea ce nu e putin lucru

      Ștergere
  2. perfect...comentariile sint inutile...avem in fata "Modelul de creatie prefecta"

    RăspundețiȘtergere
  3. toate acele trimiteri la uman, la real chiar, dau o nota puternica de traire a ceea ce ai scris

    RăspundețiȘtergere