urletul

M-am nascut in plina isterie ...
- tocmai de aceea,
urletul
m-a urmarit furibund,
infigandu-se adanc in fiinta
si in memoria
urechii mele interne...
- tocmai de aceea,
mereu ma strabat urlete,
alergand haotic
inlauntrul ventriculului drept,
apoi in cel stang,
pentru a se izbi violent
de peretii aortei ...
Uneori ...
ma trezeste noaptea-
un urlet sfasietor
de fiinta
spanzurata
ce se cuibareste in creier
si nu mai vrea sa plece....
Uneori,
mi se pare
ca urletul ma urmareste,
haituindu-ma
cu sunet greu
de vampir infometat ...
îi simt respiratia fetida,
imbibata de sange
si mi-e teama
sa nu ma prabusesc in haul ascutit ...
Urletul este gol
si taios
ca un univers mort,
 ma pandeste la coltul fiintei
undeva, intre gura si gat,
asteptand sa ma stranguleze
cu cuvinte scuipate
si dinti nelumesti...