eu ziua
mănânc suflete
si noaptea
mă-nfășor intr-al meu
suflet
necuprins
ca marea
și amar ca veninul
ce mi-l strecori printre dinți...
eu ziua
mă închipui înșelătoare
ca un șarpe,
lepădându-mi pielea
devreme,
înainte să apară
prima geană de lumină
și...
noaptea,
îmi croșetez pielea trădată,
mutilată de degetele haine,
sărman veșmânt
veșnic credincios...
veșnic ucis...
iar în crepuscul
sunt o hidră măcinată de lacrimi –
creatură hibridă,
violent sfârtecată între noapte de zi...
