tatuaj

... între mine si tine, mă voi alege pe mine  și nu voi pierde ... doar mă voi regasi ... eu nu vreau să fiu altceva decât ceea ce sunt, însa nu sunt in stare să fiu ceea ce sunt ... și-atunci, o să mă scriu, cu mine însămi ... o sa îmi tatuez sufletul pe piele ca să nu mai uit niciodata cine sunt... să nu mă mai pierd niciodată in tine  ... o să îmi întind pielea, ca un pergament și o să scriu cu sângele meu cel diluat și cu timp mare de coagulare, cuvinte rotunde, ascuțite și alambicate, ce se vor așterne suprarealist,      ca-ntr-un Dali, ochii mei descriindu-i, cu globii oculari culcați în cele două ventricule și gura ghemuită în atriul stâng, într-o mișcare zvâcnită de pulsul arterial ... iar când voi ajunge la Picasso, ascuțit și cubist, frânt în colțuri însângerate, cu irisul explodat în mii de imagini și pupilele dilatate     de-un gând ... o să îmi amintesc cine sunt și o să mă cufund într-un  Klimt, ca-ntr-un vis auriu, sărut cu gust de opium, prelins pe pielea-mi albă între buzele sângerii ...                            

stiati ca numerele sunt magice?

Unu e sufletul meu

atarnat intre coaste

stingher in ploaia de litere

ce se asterne

cazand zgomotos in bazin.

Doi

sunt ochii mei

ce se innoada disperati

in circumvolutiunile incurcate

ale propozitiilor,

agatandu-se ametiti

de crestele cutiei craniene.

Trei

spectral

magic

ma aduce acasa

in cele Sapte zile ale saptamanilor

ce curg intre Patru si Cinci

degete rasfirate

ca nisipul adunandu-se

intr-un Opt culcat pe-o ureche...

Noua,

ma leagana,

culcandu-ma dulce in hamacul sau

ce curge spre Sase ...

despre suflet si my personal jesus

Ce îi vei spune sufletului tău

atunci când te va intreba

unde ai fost...

unde ai fost atunci când se zvârcolea

înjunghiat

de mii de cuvinte tăioase

ghilotine infame,

retezând unul după altul

vise

și povești adumbrite

sub ceruri înstelate

și trandafiri grei

de ploaia de vară

sălbatică și parfumată?

Ce îi vei spune sufletului tău

atunci când te va întreba

de ce ai urechi de piatră

și ai zdrobit

strigătul

cu sunet scrâșnit și laș

de cianură spartă între dinți...

Ce ai putea să-i spui­­­­ ...

că n-ai fost

că nu esti

că nu poti sa fii

că te-au ucis alții

că nu ești in stare sa sfarami

învelișul efemer

de carne si preconcepte...

și toate ar fi minciuni,

justificări convenabile

asternând perne imaginare

dedesubtul liberului arbitru-

dumnezeul meu spre care tind...