nevoia acută de libertate
mă sfâșie
în fiece secundă ce se scurge
afumată în umbra ta...
o simt cum mă bântuie
ca o fiară înfometată,
izbindu-se de oase,
întinzându-mi pielea
spre limitele imposibilului,
ca o făptură fantastică,
zbătându-se să străpungă
învelișul efemer
al ființei de lut...
gândul meu
pendulează sinucigaș
între mine și celălalt eu,
urând să-mi rămână credincios
și
neîndrăznind să-mi sărute celălalt eu...
in vreme ce tu respiri
eu mor
cu fiecare molecula de oxigen
ce se absoarbe in pieptul tau flămând...
