freedom's just another word for nothing left to lose

cand sufletul ti-e mort
se cheama ca esti liber?
te intreb
cat de liber esti
cand ai ceva de pierdut....
eu ma scriu cu mine
aici si aiurea,
fara sa ma intreb unde duc
diagonalele ce se inalta din ochii mei scrum...
cand ochii ti-au orbit
se cheama ca vezi limpede
viata ce se asterne sub picioarele tale
ca nisipul spalat de mari?
te intreb
unde ti-e sufletul, calator pierdut
printre sinapsele
creierului meu,
oaspete orb,
unde ti-ai ucis privirea
si mainile tale
ce lut framanta
atunci cand degetele nu se mai simt?
cand simturile ti-au paralizat
se cheama ca nu mai ai nimic de pierdut?
libertate...
ma infasori cu durere
si-n sange ma legeni,
ca o nastere prematura...

you are a night flower, you bloom as I fade

Sufletul meu
nu mai oscilează
între mine și noi...
a rămas agățat
de o coastă moartă,
pendulând morbid
în cutia toracică
între cele două șiruri de coaste,
ca un spânzurat-
întrebare nerostită
agățată de un dinte...
Mișcarea lui sinucigașă
se înscrie
în fiecare celulă,
alcătuind mozaicuri curbate
peste oasele strâmbe...
Îmi înfig unghiile în suflet,
se afundă mâlos
ca-ntr-un cadavru în putrefacție
și se risipesc ca nisipul-
se spulberă întreaga ființă,
granule sticloase
explodează prin pori -
sufletul meu vrea să renască...

te urăsc /sora mea mi-a spus cândva că dumnezeu numără lacrimile femeilor

Te urăsc,

pentru tot ce nu ma lasi sa fiu,

pentru ca esti dovada vie

ca nu pot sa FIU,

pentru ca mi-ai ucis libertatea

si ochii cei vii...

te urăsc,

pentru că nu ești ceea ce poți să fii,

pentru că îmi amintești mereu

că sunt lașă,

pentru că te-am întâlnit,

pentru că am regrete...

te urăsc,

pentru că îmi respiri timpul,

pentru că te hrănești cu mine,

pentru că mi-ai ucis cuvântul,

pentru că nu ești ca vântul,

pentru că mi-ai furat nebunia...

te urăsc,

pentru că m-ai făcut să nu mă iubesc,

pentru că ești orb

pentru că ai urechi surde,

pentru că pielea ți-e piatră

și n-ai inima-n palmă...

te urăsc

pentru lacrimile ce nu le culegi,

pentru că nu uiți

pentru că nu mă lași să uit,

pentru ca sunt un detinut...

te urăsc,

pentru că pot

și m-ai învățat,

pentru că ești mort,

îngropat ...

însă, cel mai tare te urăsc,

pentru că singurul meu vis împlinit

e și al tău...

lecția despre anatomie și animale de pradă

te invit la festin

infruptă-te din inima mea,

bea-mi sângele,

scobește-ți dinții cu oasele mele,

fă-ți pat din pielea mea,

așază-ti păru-mi la tâmplă

primește-mi urechea stângă,

cea întoarsă spre lume

și îngroap-o pe cea dreaptă,

cea infiptă în mine...

coboară pe aortă

și urcă pe vena cavă,

înșurubează-te în cutia craniană,

aruncă-mi neuronii

prin globii oculari,

cei goi ca două cochilii sorbite de mare...

așază-te confortabil în bazinul meu

amestecând cu femurul

cafeaua cu sânge

si pescuind cu o coastă

ochii

ce demult mi-au cazut în călcâie...

joacă șah

cu carpienele, tarsienele și metatarsienele,

înfulecând lacom,

celulele albe,

roșii,

de-a valma,

până ce vor mai rămâne doar dinții-

și hienele îi scuipă...

born to be wild

Sufletul meu,

isi aminteste mereu

carnea frageda si libera,

cea de inceput

dinainte de mine,

de noi,

dinainte de lume

si,

in genere,

dinainte de voi toti,

ceilalti la un loc...

Sufletul meu,

tanjeste mereu,

invocand zborul pur,

gura nesatioasa

si ochii cei dintai,

imaginea bruta

a inceputului,

perfectiunea primului cuvant,

alb,

rotund,

intreg...

Sufletul meu,

mereu va fi liber,

salbatic zburand

printre privirile voastre mute,

trasand dare de foc,

traiectorii abrupte,

indiferent ca trupul mi-e scrum...

sărutul lui Iuda

Tu mă săruți,
cu buze amare -
fierbinți de vină
și uciderea
ce mi-o așterni -
ca un pat de maci,
roșii,
vinovați.
însângerați,
de gestul tău frânt...
Tu mă săruți,
ca un ucigaș,
cu buze sărate
și gură flămândă,
taioasă
ca lama pumnalului
însângerat...
Tu mă săruți
ca un tâlhar,
furându-mi libertatea,
fărâmă cu fărâmă,
din ea  îți faci haină
și o îmbraci, zi de zi,
pe mine lăsându-mă
goală,
ca un manechin
într-o vitrină dezafectată...
Tu mă săruți 
ca Iuda,
sinucigaș -
cu buzele pecetluindu-ți
ștreangul...

tentație interzisă

M,
ascuțit ca dinții unui fierăstrău,
se înalță acuzator
în fața ochilor mei obosiți.
O,
rotund,
implacabil,
insinuat pe sub piele,
nu permite nicio pătrundere.
A,
ca un triunghi
zgâlțâit de cutremur,
spintecat pe la mijloc
de o sabie otrăvită.
R,
unduit,
lustruit,
șerpuit,
o diagonală
ce se așează încăpățânată
pe tâmplă,
spulberând orice certitudine.
T,
o cumpănă perfidă,
mă amăgește,
culcându-mă tandru și amar,
pe pământ.
E,
final și sonor,
ca un clopot mortuar,
mă țintuiește,
mă paralizează,
pătrunzându-mă,
mințindu-mă,
în patul lui halucinant.
MOARTE-
somnul cel dintâi
și cel de pe urmă,
amantă perfectă,
decadentă,
mă pătrunzi dureros
și sublim,
înfiorându-mă,
într-un ultim festin senzual.