vineri, 23 mai 2014

,,Recviem pentru un imperiu pierdut,,

Hai să desenăm
așa cum o făceam
când desenam șotroane,
când timpul murea doar când ploua
și mirarea oprea în loc soarele.
Hai să ne privim
ca atunci
când mâncam soare pe pâine
și viața se așternea
printre copaci și prin iarbă
mâncând cireșe verzi.
Hai să ne odihnim
în minutul acela
când furam cireșe
și credeam că
mâine
curge din soare ,
alunecând pe un curcubeu
ce ucide monotonia.
Hai să evadăm din azi,
un minut,
în lumea corcodușelor verzi
și a pietrelor scăpărătoare
cu miros de sulf
și-nserare,
când pietre de moară
încă nu îmi atârnau de picioare...