duminică, 13 august 2017

Autopsia unui suflet bun/Ziua nunții

În ziua nunții
mama mea era frumoasă
ca o zână căzută,
ce sufletul și l-a vândut...
În ziua nunții
tinerii ei ochi negri
erau neliniștiți
și mă întreb :
- dacă era emoția înfrigurată a fericirii visate
sau teama durerii prefigurate în oase...
- oare care a fost momentul  exact
când visele ei
s-au prăbușit
cu sunet greu de suflete zdrobite,
să fi fost ziua nunții
sau ziua de după...
- și cum sufletul ei sublim
a supraviețuit
navigând prin urâțenia
zilelor ce au urmat?

Flori carnivore

Port  dalii roșii în poală
și orhidee negre în priviri,
crini otrăviți îmi cresc în gură
și iarbă neagră îmi străpunge pielea.
Mă culc în pat de dalii roșii
și în miros îmbătător de crin,
cu liliacul mă acopăr
și în zambile mă cufund.
Mireasma grea mă înfioară
și geamurile toate
le închid.
Ca un amant perfid
mă înconjoară,
mă culcă-n patul ucigaș,
mirosul greu de suflete zdrobite.