duminică, 26 ianuarie 2014

Ochiul lui RA

Bucăți de mine
plutesc într-o mare de lavă,
mici eisberguri
alcătuind imagini disparate-
secvențe într-un film bicolor.
Trupul meu e făcut din gheață,
dar tu,
tu nu poți să mă topești,
sunt făcută dintr-o gheață extraterestră.
Gheața mea
a căzut
din ochii cei largi ai unei ființe nepământene,
ce m-a plâns,
într-o noapte
machiată
de sufletul meu
arcuit la coada genelor...
O vreme,
am plutit nesăbuită,
amestecându-se bucățile
în irisul cel roșu și incandescent.
Apoi,
m-am alcătuit  într-o bucată,
scurgându-mă temătoare
pe lângă nas
până în gura
străjuită de dinții de câine.
Ai încercat să mă înghiți
dar m-am agățat de nări,
pulverizându-mă
în respirația
ce ți s-a îndesat nesățioasă în plămâni.
Ai vrut să mă scuipi,
dar cum ai putea să îți scuipi
propriii plămâni!?
-O să îți cresc prin piele-
ți-am strigat-
străpungând cu ramuri translucide
învelișul efemer al celulelor!
-Sufletul meu e poezie,
așa că, o te cânt în lacrimi și-n urlet!
-Nu mai plânge,
o să te fac nemuritor!