joi, 26 aprilie 2012

feels like I'm knockin' on heaven's door

Intre noi se astern
mii de cuvinte scuipate,
mii de dinti otraviti-
sageti razboinice
nascute intr-o lupta nefireasca ...
Noi suntem doua fiinte bolnave,
doua mecanisme defecte,
ce n-ar fi trebuit
sa ne intalnim ...
niciodata.
Purtam in noi
rani identice,
de aceea,
puzzle-ul sufletelor noastre
va ramane vesnic ...
incomplet -
lipsesc piesele-pansament,
piesele-rani fiind duble...
si-atunci
ne afundam in patul efemer,
pansamente lungi,
desirate,
se inalta
din ranile sangerande -
manuite de fantomele mainilor
ce n-au stiut sa ne vindece.
Nu le mai port pica,
ce rost ar avea,
omorul a fost deja savarsit...
cadavrele identificate...

7 comentarii:

  1. Cât îmi place ideea poeziei! Eu aş spune... neîmplinire a două suflete... şi-i expusă original, aspect constitutiv al creaţiilor pe care le regăsesc pe acest blog. Felicitări x n! O zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cat de puternic s-a lasat citita! aprecierile mele :)

      Ștergere
  3. "noi"...inca mai e ceva. inca doare

    RăspundețiȘtergere
  4. ”noi” a durut aproape de la inceput si ...ai dreptate...inca mai doare

    RăspundețiȘtergere