sâmbătă, 24 martie 2012

re/negarea propriei ființe

Uneori,
din ce in ce mai des,
ies din mine
și mă privesc ...
mi se pare că viața
mi-a fost furată
de o altă ființă
aproape identică
dar cu  alți ochi ...
Uneori,
înțeleg că pământul se rotește
în sensul știut de toți ceilalți -
fără să tresară
atunci când inima mea stă în loc ...
Uneori,
cred că simt,
cum încolțesc semințele în pământ
și străpung solul -
independent de faptul
că pielea mea
e ninsoare de praf ...
Uneori,
aud cum ai mei cresc în mine
îmi străpung  pielea
și se înalță spre cer,
indiferent de faptul
că eu îi re/neg ...
Uneori,
din ce în ce mai des
înțeleg
că eu nu pot să fiu
decât ceea ce sunt ...

2 comentarii: