Îngeri de piatră
mă priveau
cu priviri reci,
mate,
tăcute în încremenirea de piatră.
Alunecam
printre gânduri,
retezate de o slăbiciune mâloasă.
Miros de mlaștină,
de baltă dospită în întuneric,
întuneric crescut
din nepăsarea ta mută.
Mă zdrobeam de pereți imaginari -
pereții gândului împietrit.
Îngeri de piatră
îmi vegheau somnul, zgâlțâit și aproape ...
de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu