Asfaltam noaptea
cu frânturi de vise.
Adunam totul
într-o imagine
caldă.
Construiam cu gândul
cuiburi de lumină,
în care să doarmă
puii păsărilor ce cântă.
Simțeam în mine
crescând bătaia
acelor, acelora ascuțite -
tremura toată noaptea
de sunetul greu
ce tropăia pe șosea.
M-am trezit -
murise încă o bucată
de vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu