În căutarea verbului pierdut,
mă afund printre artere
și terminații nervoase.
Scormonesc aglomerația de materie vie
și arunc surplusul,
ce se așterne învolburat
pe hârtia reciclată -
a sufletului meu ...
Respirație cu respirație
se recuperează
bucăți mici de suflet,
ce se așează
unele peste altele,
amestecându-se cu cuvinte,
formând propoziții
și fraze,
cu o topică inversată
și un accent stingher,
atârnând ciudat,
asumat,
agramat pe alocuri ...
ciudată alăturare,
anostă adunare,
mi-e sălciu
și amar
și verde
de atâta privire întoarsă în mine ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu