Nu mă striga acum
când sufletul
mi-e întors înspre moarte,
când zăpezile grele
ne încarcă privirile cu regrete.
Nu mă striga acum
când părul mi-a prins rădăcini
în pământul înghețat,
când sângele se preface
în cristale
și cuvintele
îmi încolțesc în celule,
muguri crescându-mi
prin piele
și ramuri de copac
strâpungându-mi carnea.
Nu mă striga acum ...
lasă-mă să vegetez,
să cresc prin zăpezi
și prin ghețuri,
înainte
să-mi aștearnă pe buze
sărutul fatal
Crăiasa Zăpezilor....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu