Micile tragedii negate
ne-au crescut
ca o cocoașă uriașă
pe spatele îndoit de trecut.
Ne închipuim hamleți și ofelii,
cărând în spate
păcatele părinților,
ce cresc vii în noi
înflorind în coșmaruri
și salturi sinucigașe.
NOI îi înfruntăm
cu spade însângerate,
îi provocăm la duel,
dar din carne
le curge doar apă,
sângele tot s-a scurs demult,
o apă ce ne îngheață,
încărcând cu regrete ochii nostri cei goi.
EI se mișcă zgomotos,
în cercuri smucite,
urlându-și destinul
și smulgând recunoștință.
NOI ne culcăm pe pâmânt,
ascultând bătăile inimilor,
împietrind în ritmul
tot mai slab,
al unui sânge diluat
de prea multe renunțări
și capitulări rușinoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu