marți, 4 decembrie 2012

28 noiembrie


când  vei pleca nu te voi întreba unde te duci ci unde-ai fost atunci când nu ai fost cu mine ...
tu nu ai avut niciodată sufletul meu, mi-ai avut doar trupul cel deopotrivă puternic și fragil, cu paloare de moarte și sânge diluat ...
inima-mi cea frumoasă nu ai ținut-o niciodată în palme, nu ai pipăit-o să simți viața și moartea ce pulsează deopotrivă în noi ...
nu ai vrut, nu ai știut sau, mai degrabă, ți-a fost teamă ...
de imensul ei, de foamea de tot, de hăurile deschise
din loc în loc ...
de labirinturile de artere
de neuronii mei încâlciți...
și-atunci te întreb :
M-ai avut ?

eul tău e mereu întors
înspre tine
numai așa ști să exiști

Eu am o inimă frumoasă
v-o spun pentru că știu.

2 comentarii:

  1. Raman la "eul tau e mereu intors inspre tine numai asa sti sa existi". O fiinta inchisa in propriul eu, incapabil sa creasca dincolo de el.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in egala masura inseamna blocaj, involutie si mai ales si cel mai dureros ... egoism

      Ștergere