duminică, 29 august 2021

Însăilând vindecări


Însăilând vindecări

în noaptea ermetică,

caut luna scormonind pe sub coaste.

De la farmacie

nu poți cumpăra ace de sutură.

S-au sfârșit toate

rupte în coaste.

Am întrebat și de fir.

Nu e.

S-a sfârșit și ăsta

țesut de păianjeni.

- Și unde să mă duc atunci,

am strigat

cu glas de sticlă sfărâmată?

- La spital,

urlă farmacista,

numai acolo se mai găsește!

sâmbătă, 26 septembrie 2020

This is me

 This is me


Ăsta e trupul meu 

golit de tine, 

iar ăștia sunt sânii mei 

goliți de lapte.

Ăsta e sexul meu 

dincolo de tine și de timp,

pulsând viața și mișcarea pământului.

Asta e gura mea

golită de limbă

și astea sunt degetele mele,

ce îmi caută sufletul

scormonind pe sub piele și coastele translucide.

Astea sunt picioarele mele,

meduze serafice

desprinse  de mine,

legănând prelungi membrane fosforescente

în universul eteric

din cutia craniană.

Asta e inima mea

separată de artere.

Mi-o țin între picioare,

pulsândă,

ascunsă sub palme,

ca sub frunzele brumate toamna.

Iar ăsta ...

ăsta e sufletul meu 

golit de mine.

Mi-l țin dosit în spatele dinților,

mereu  gata să-l vorbesc

cu limbă strălucitoare de cometă

și sunet de ocean noptat.

duminică, 20 septembrie 2020

Is this called love?

Îmi țin sufletul

atârnat la fereastră

ca să fiu sigură

că nu treci fără să te simt.

Îmi culc urechea în afara pernei

ca să fiu sigura că nu respiri 

fără să te aud.

Îmi scot inima

și mi-o țin deasupra ușii

ca să fiu sigură

că nu tresari

fără să te simt.

Îmi țin mâna 

odihnită în cămașa  ta

ca să fiu sigură

că nu tremuri 

atunci când nu sunt cu tine.

miercuri, 22 ianuarie 2020

Când faci dragoste cu durerea/My personal Phoenix

Senzație de sufocare,
de zbatere
de sfărâmare.
Pare că sufletul îmi coboară în stomac
încercând să găsească calea
spre pământ.
Când picioarele-mi nu mai simt pământul
și totul pare a fi “redus” la
macroul universului,
când simt că mă apropii de momentul
în care sunt doar energie
și mă întorc în universul cel de început,
dinainte de oameni,
dinainte de noi și dinainte de voi toți la un loc,
atunci înțeleg că mareția
stă în zbaterea asta
ce pare că te va sfârteca iremediabil
și în care te lași cu toată ființa
fără să transpară măcar iluzoria posibilitate
că te vei readuna cândva și cumva,
în masochismul acela sublim,
ce te face să răscolești
până în adâncurile cele mai intime ale ființei tale,
până când simți că durerea a invadat
fiecare molecula din materia ce dă forma energiei,
când simți că moleculele ființei tale materiale
nu mai încap atâta durere,
atunci când lași durerea să te pătrundă până ce nu a mai rămas
nimic de pătruns,
abia atunci se naște minunea
de a simți
măreția Posibilității,
abia atunci universul te explodează în viață
și devii conștient de frumusețea Energiei
ce rearanjeaza atomii
în curgerea infinitului.

duminică, 19 ianuarie 2020

Marmelade girl

Când eu făceam dulceață
tu nu te-ntrebai despre viață
și nu mă iubeai cu suflet flămând.
Când eu făceam dulceață
tu nu mă îmbrățișai
pe la spate,
ca să îmi culegi sori
din dosul urechii.
Când eu făceam dulceață
tu digerai imbecilități
șuierate de închipuiți sfinți.
Când eu făceam dulceață
mirosea a zmeură și caise,
a toate fructele pământului,
a dragoste,
a cer și pământ,
a iarbă
și a toate dansurile
ce le dansam
când tu nu erai.

duminică, 13 august 2017

Autopsia unui suflet bun/Ziua nunții

În ziua nunții
mama mea era frumoasă
ca o zână căzută,
ce sufletul și l-a vândut...
În ziua nunții
tinerii ei ochi negri
erau neliniștiți
și mă întreb :
- dacă era emoția înfrigurată a fericirii visate
sau teama durerii prefigurate în oase...
- oare care a fost momentul  exact
când visele ei
s-au prăbușit
cu sunet greu de suflete zdrobite,
să fi fost ziua nunții
sau ziua de după...
- și cum sufletul ei sublim
a supraviețuit
navigând prin urâțenia
zilelor ce au urmat?

Flori carnivore

Port  dalii roșii în pântece
și orhidee negre în priviri,
crini otrăviți îmi cresc în gură
și iarbă neagră îmi străpunge pielea.
Mă culc în pat de dalii roșii
și în miros îmbătător de crin,
cu liliacul mă acopăr
și în zambile mă cufund.
Mireasma grea mă înfioară
și geamurile toate
le închid.
Ca un amant perfid
mă înconjoară,
mă culcă-n patul ucigaș,
mirosul greu de suflete zdrobite.