tatuaj

... între mine si tine, mă voi alege pe mine  și nu voi pierde ... doar mă voi regasi ... eu nu vreau să fiu altceva decât ceea ce sunt, însa nu sunt in stare să fiu ceea ce sunt ... și-atunci, o să mă scriu, cu mine însămi ... o sa îmi tatuez sufletul pe piele ca să nu mai uit niciodata cine sunt... să nu mă mai pierd niciodată in tine  ... o să îmi întind pielea, ca un pergament și o să scriu cu sângele meu cel diluat și cu timp mare de coagulare, cuvinte rotunde, ascuțite și alambicate, ce se vor așterne suprarealist,      ca-ntr-un Dali, ochii mei descriindu-i, cu globii oculari culcați în cele două ventricule și gura ghemuită în atriul stâng, într-o mișcare zvâcnită de pulsul arterial ... iar când voi ajunge la Picasso, ascuțit și cubist, frânt în colțuri însângerate, cu irisul explodat în mii de imagini și pupilele dilatate     de-un gând ... o să îmi amintesc cine sunt și o să mă cufund într-un  Klimt, ca-ntr-un vis auriu, sărut cu gust de opium, prelins pe pielea-mi albă între buzele sângerii ...