Ce îi vei
spune sufletului tău
atunci când
te va intreba
unde ai
fost...
unde ai fost
atunci când se zvârcolea
înjunghiat
de mii de
cuvinte tăioase
ghilotine
infame,
retezând
unul după altul
vise
și povești
adumbrite
sub ceruri
înstelate
și
trandafiri grei
de ploaia de
vară
sălbatică și
parfumată?
Ce îi vei
spune sufletului tău
atunci când
te va întreba
de ce ai
urechi de piatră
și ai
zdrobit
strigătul
cu sunet
scrâșnit și laș
de cianură
spartă între dinți...
Ce ai putea
să-i spui ...
că n-ai fost
că nu esti
că nu poti
sa fii
că te-au
ucis alții
că nu ești
in stare sa sfarami
învelișul
efemer
de carne si
preconcepte...
și toate ar
fi minciuni,
justificări
convenabile
asternând
perne imaginare
dedesubtul
liberului arbitru-
dumnezeul meu spre care tind...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu