Trădare recurentă I și II

 I.
Pe mine mă trădează
propria-mi voință-
de fiecare dată
îmi jură cu glas tandru
că nu mai bate
cărările întunecate 
ce mă pierd în lumi de fier și piatră
și de fiecare dată
se-ntoarce în locul rece
cernit de fum și negru,
crescut din metal toxic...
doar gândul  
mi-e mereu liber,
atât de liber
că mă doare neputința de a-i fi aidoma...

II.
Pe mine mă trădează 
propria-mi voință,
mereu se înhăitează
cu făptuile nomade
ce ochii vor să-mi fure-
doar gândul 
mi-e mereu liber
și mândru ca un zeu,
însă pe el
îl trădez eu
mereu întoarsă și sucită-
diagonală spintecată-n ochii verzi...