Lui Odin. Pansament pentru genunchi răniți.

Eu visele nu vreau să ți le smulg,
să le ucid,
nici să îți picur venin scurs din suflete rănite.
Tu să te duci
să zbori în zări nemaivăzute
să colorezi în curcubee
cerurile tale,
să cânți în zori,
să urli de-i nevoie
să-ți crească aripi nalte până-n cer,
să explodezi în poezie
și sufletul în iarbă și-n copaci
să ți-l pictezi
și teamă niciodată
să nu-ți fie
decât de ochii cenușii.
Eu știu că sufletul ți-e cântec
și știu că gura-ți toată-i poezie,
așa că atunci când drumul va părea că-i frînt
tu să asculți ce inima mea ți-a cântat
în poezia asta
scursă din gând drag,
să crezi în tine
și să știi:
că tu ești soarele cel blând!