Tablou abstract

Fantomele noastre
se alungesc timide,
ca două prelingeri de sânge
pe caldarâmul fierbinte,
desenând tablouri
într-o lume ciudată,
în care stelele strălucesc
sub pământ
și soarele răsare
noaptea,
desenând arabescuri
pe un cer întunecat...
Viața pare să curgă
pe dedesupt sau deasupra,
în față sau în spate,
niciodată în noi.
Umbrele noastre
dansează în mișcări smucite,
zvâcnind febril
o muzică ciuntă.
Din când în când mă opresc,
te trag de mână -
smucit,
ca viața ce mi se scurge
printre degete.
Tu...
mă privești,
cu ochi sticloși,
îngropând răspunsuri
sub celule și artere,
niciodată în ochi.