Simt cum limba-mi
se dezintegreaza
în mii de ace
ce mi se-nfig
pe dinăuntru,
în inimă, creier și artere,
inoculându-mi
durere lichidă,
nebunie impalpabilă,
boală incurabilă...
pumnale-boomerang
îmi șuieră printre umeri,
șfichiuind în sânge
pereții imaginari
ai unei închisori reale.
Sângele îmi invadează gura,
șuvoi nestăvilit
înecându-mi cuvintele,
ucigându-mi gândurile...
ochii-mi explodează
împroșcând în verde lichid
diminețile spulberate
ale unei nașteri premature-
absint al gândirii
blocaj existential
scrijelit cu dinții
în oasele moarte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu