miercuri, 6 iunie 2012

sindromul alzheimer sau despre relativitatea timpului

Inima mea e departe de a ta -
a căzut de pe o planetă stranie,
pe o margine a
secundei
ce se întinde între noi doi...
inima ta...
a rămas agățată
de cealaltă margine și...
nici nu ști
ce imensă poate fi o secundă
atunci când se așează
între noi doi...
Uneori
îmi amintesc
că o treime din viață
mi-am petrecut-o -
căutând marginea aceea...
a secundei,
de care ai rămas tu agățat...
alteori, însă ...
nu îmi mai amintesc
cum am ajuns aici
și de ce mai caut...
să ajung...
pesemne...
că timpul e într-adevăr relativ,
atunci când o secundă
e mai lungă
decât o treime din viață...

4 comentarii:

  1. imi place mult ideea poeziei, felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. "Inima ta...
    a rămas agățată
    de cealaltă margine " - îmi place imaginea .
    Mulţumesc de aprecieri . O zi frumoasă . :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce rol poate avea o simplă secundă...
    minunat!!

    RăspundețiȘtergere