real life cinema

Atunci cand viața ma dezvață de mine

și ochii nu mă mai ascultă,

zbătându-se inutil

între secundele ce mor

strivite

sub pleopele reci de metal...

atunci când limba

se izbește implacabil

de aceeași dinți ascuțiți

și cuvintele mă dor

prin porii pielii

răzbătând,

sfâșiat și amar...

atunci când nu mai sunt eu,

tu nu mai ești tu

și cel mai dureros

noi nu mai suntem noi...

atunci mă întorc înlăuntru

și mă intind în cutia toracică,

ca întru-un mormânt

țesut din artere și vene

și privesc proiecțiile fulgurante,

din ce în ce mai palide,

ce se aștern în cutia craniană

ca pe o boltă înstelată

într-o noapte toropită

de mirosul ucigător

al florilor de crin –

real life cinema ...