you are a night flower, you bloom as I fade

Sufletul meu
nu mai oscilează
între mine și noi...
a rămas agățat
de o coastă moartă,
pendulând morbid
în cutia toracică
între cele două șiruri de coaste,
ca un spânzurat-
întrebare nerostită
agățată de un dinte...
Mișcarea lui sinucigașă
se înscrie
în fiecare celulă,
alcătuind mozaicuri curbate
peste oasele strâmbe...
Îmi înfig unghiile în suflet,
se afundă mâlos
ca-ntr-un cadavru în putrefacție
și se risipesc ca nisipul-
se spulberă întreaga ființă,
granule sticloase
explodează prin pori -
sufletul meu vrea să renască...