marți, 15 mai 2012

you are a night flower, you bloom as I fade

Sufletul meu
nu mai oscilează
între mine și noi...
a rămas agățat
de o coastă moartă,
pendulând morbid
în cutia toracică
între cele două șiruri de coaste,
ca un spânzurat-
întrebare nerostită
agățată de un dinte...
Mișcarea lui sinucigașă
se înscrie
în fiecare celulă,
alcătuind mozaicuri curbate
peste oasele strâmbe...
Îmi înfig unghiile în suflet,
se afundă mâlos
ca-ntr-un cadavru în putrefacție
și se risipesc ca nisipul-
se spulberă întreaga ființă,
granule sticloase
explodează prin pori -
sufletul meu vrea să renască...

4 comentarii:

  1. toti ducem o lupta la un moment dat...sufletul meu e intr-un continuu razboi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos! E ceva diferit de ce am mai citit, ceva chiar mai greu de compus... Bravo! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti multumesc pentru apreciere...te mai astept

      Ștergere