Cuvintele astea moarte,
ce cresc între noi
pe așternuturi uscate și aspre,
se înalță ascuțite și reci,
zidind trupuri
între stânci scandaloase.
Și dacă moartea e zgomotoasă,
atunci sunetul ei e de piatră ce crește,
iar morții sunt bețivii ce urlă
aruncându-se în hăul de stânci...
și dacă a muri e scandalos
atunci ultima respirație
e tangoul trupurilor noastre goale
dansând cea mai obscenă muzică
ce a existat vreodată,
în vremurile când
morții nu se ascundeau în gropi...
sub pământ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu