M,
ascuțit ca dinții unui fierăstrău,
se înalță acuzator
în fața ochilor mei obosiți.
O,
rotund,
implacabil,
insinuat pe sub piele,
nu permite nicio pătrundere.
A,
ca un triunghi
zgâlțâit de cutremur,
spintecat pe la mijloc
de o sabie otrăvită.
R,
unduit,
lustruit,
șerpuit,
o diagonală
ce se așează încăpățânată
pe tâmplă,
spulberând orice certitudine.
T,
o cumpănă perfidă,
mă amăgește,
culcându-mă tandru și amar,
pe pământ.
E,
final și sonor,
ca un clopot mortuar,
mă țintuiește,
mă paralizează,
pătrunzându-mă,
mințindu-mă,
în patul lui halucinant.
MOARTE-
somnul cel dintâi
și cel de pe urmă,
amantă perfectă,
decadentă,
mă pătrunzi dureros
și sublim,
înfiorându-mă,
într-un ultim festin senzual.