oscilație ucigătoare

nevoia acută de libertate

mă sfâșie

în fiece secundă ce se scurge

afumată în umbra ta...

o simt cum mă bântuie

ca o fiară înfometată,

izbindu-se de oase,

întinzându-mi pielea

spre limitele imposibilului,

ca o făptură fantastică,

zbătându-se să străpungă

învelișul efemer

al ființei de lut...

gândul meu

pendulează sinucigaș

între mine și celălalt eu,

urând să-mi rămână credincios

și

neîndrăznind să-mi sărute celălalt eu...

in vreme ce tu respiri

eu mor

cu fiecare molecula de oxigen

ce se absoarbe in pieptul tau flămând...

despre ceruri și gene

cerurile mele

nu pot fi mai înalte

decât lungimea genelor...

nu demult îmi închipuiam

că genele mele se înalță până la soare

arcuite, ca un sân tânăr

și semețe

ca munții...

asta era pe vremea

când păru-mi

unduia în vânt poezii

și eu puteam dansa oriunde

în ritmul nebun

al libertății ce zguduia

ziduri mucegăite...

dualitate/uroborus

eu ziua

mănânc suflete               

si noaptea

mă-nfășor intr-al meu

suflet

necuprins

ca marea

și amar ca veninul

ce mi-l strecori printre dinți...

eu ziua

mă închipui înșelătoare

ca un șarpe,

lepădându-mi pielea

devreme,

înainte să apară

prima geană de lumină

și...

noaptea,

îmi croșetez pielea trădată,

mutilată de degetele haine,

sărman veșmânt

veșnic credincios...

veșnic ucis...

iar în crepuscul

sunt o hidră măcinată de lacrimi –

creatură hibridă,

violent sfârtecată între noapte de zi...

real life cinema

Atunci cand viața ma dezvață de mine

și ochii nu mă mai ascultă,

zbătându-se inutil

între secundele ce mor

strivite

sub pleopele reci de metal...

atunci când limba

se izbește implacabil

de aceeași dinți ascuțiți

și cuvintele mă dor

prin porii pielii

răzbătând,

sfâșiat și amar...

atunci când nu mai sunt eu,

tu nu mai ești tu

și cel mai dureros

noi nu mai suntem noi...

atunci mă întorc înlăuntru

și mă intind în cutia toracică,

ca întru-un mormânt

țesut din artere și vene

și privesc proiecțiile fulgurante,

din ce în ce mai palide,

ce se aștern în cutia craniană

ca pe o boltă înstelată

într-o noapte toropită

de mirosul ucigător

al florilor de crin –

real life cinema ...

sindromul alzheimer sau despre relativitatea timpului

Inima mea e departe de a ta -
a căzut de pe o planetă stranie,
pe o margine a
secundei
ce se întinde între noi doi...
inima ta...
a rămas agățată
de cealaltă margine și...
nici nu ști
ce imensă poate fi o secundă
atunci când se așează
între noi doi...
Uneori
îmi amintesc
că o treime din viață
mi-am petrecut-o -
căutând marginea aceea...
a secundei,
de care ai rămas tu agățat...
alteori, însă ...
nu îmi mai amintesc
cum am ajuns aici
și de ce mai caut...
să ajung...
pesemne...
că timpul e într-adevăr relativ,
atunci când o secundă
e mai lungă
decât o treime din viață...

freedom's just another word for nothing left to lose

cand sufletul ti-e mort
se cheama ca esti liber?
te intreb
cat de liber esti
cand ai ceva de pierdut....
eu ma scriu cu mine
aici si aiurea,
fara sa ma intreb unde duc
diagonalele ce se inalta din ochii mei scrum...
cand ochii ti-au orbit
se cheama ca vezi limpede
viata ce se asterne sub picioarele tale
ca nisipul spalat de mari?
te intreb
unde ti-e sufletul, calator pierdut
printre sinapsele
creierului meu,
oaspete orb,
unde ti-ai ucis privirea
si mainile tale
ce lut framanta
atunci cand degetele nu se mai simt?
cand simturile ti-au paralizat
se cheama ca nu mai ai nimic de pierdut?
libertate...
ma infasori cu durere
si-n sange ma legeni,
ca o nastere prematura...

you are a night flower, you bloom as I fade

Sufletul meu
nu mai oscilează
între mine și noi...
a rămas agățat
de o coastă moartă,
pendulând morbid
în cutia toracică
între cele două șiruri de coaste,
ca un spânzurat-
întrebare nerostită
agățată de un dinte...
Mișcarea lui sinucigașă
se înscrie
în fiecare celulă,
alcătuind mozaicuri curbate
peste oasele strâmbe...
Îmi înfig unghiile în suflet,
se afundă mâlos
ca-ntr-un cadavru în putrefacție
și se risipesc ca nisipul-
se spulberă întreaga ființă,
granule sticloase
explodează prin pori -
sufletul meu vrea să renască...