CÂND ochii mei nu îi vei mai vedea,
când ceruri grele vor cădea-ntre noi
și urlete sfâșiate vor dansa
pe pielea mea mai rece ca o moarte,
când ochii verzi s-or scuge în pământ,
când te vei stinge încet
de dorul vocii mele ascuțite
și degetele mele te vor bântui în somn,
când nu vei mai voii să dormi
de teamă să nu-mi uiți privirea
și lungi cuvinte
se vor frânge fulgurant
în carne încrustându-ți tatuaje
cu poezii fosforescente,
ce numai în noaptea neagră le vei mai găsi ...
ATUNCI
să îți amintești
și în urechea internă
să îți bântuie recurent
”Breakfast at Tiffany`s”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu